Era sfârșit de an 2025,
Aveam multe gânduri dar nu le puteam înșira,
Multe dezamăgiri, dar nu le puteam exprima;
Multe vise neîmplinite, speranțe nerodite,
Dar nu le puteam divulga...
Și nu vroiam să par nerecunoscătoare,
Căci am avut parte de multe binecuvântări perene, dar și efemere...
Și ele se acoperă, se completează,
Se descoperă și se analizează!
Și tac, sunt fericită;
Și plâng, sunt doborâtă,
Dar mă ridic, căci nu mai sunt a nimănui,
Eu sunt copilul Domnului!
Speranța Cerului mă întărește,
Îmi dă aripi, sufletul meu nu ostenește
Când se încrede-n Dumnezeu
Și se-nchină Lui mereu!
E început de an 2026,
Mă uit înainte cu speranță
Că poate acesta va fi anul
Când dorințele mi se vor împlini
Și din belșug doar pentru Cer eu voi rodi!