Te iubesc, Doamne... cu dor nesfârșit,
Când sufletu-mi plânge, de Tine-i iubit.

Te chem în tăcere, în noapte târziu,
Și simt cum prezența Ta-mi spune: „Sunt viu.”

Te iubesc, Doamne... lumină din cer,
Când pașii mei slabi se ridică și sper.

În umbra durerii, Tu-mi ești alinare,
Izvorul de viață, de sfântă iertare.

Te iubesc... nu doar când cerul e clar,
Și-atunci când se-ntunecă drumul amar.

Căci mâna Ta sfântă mă ține mereu,
Și-n cea mai grea clipă, rămâi Dumnezeu.

Te iubesc... pentru crucea purtată,
Și rana iubirii, adânc însemnată.

Pentru sângele din Tine vărsat,
Ca eu să trăiesc, să fiu ridicat.

Te iubesc, Părinte... cu teamă și dor,
Cu sufletul ars, de-al Tău sfânt fior.

În liniștea nopții, Te simt lângă mine,
Înziuă Isuse, am raze din Tine.

Te iubesc, Iisuse... Păstorul cel blând,
Tu cauți pierduții, din moarte salvând.

Și-n brațele Tale găsesc adăpost,
Din tot azi ce sunt, rămâne un rost.

Te iubesc, Doamne, și-Ți dau tot ce am,
Chiar dacă sunt slab, ridici al meu neam.

Și-n ziua cea mare, când tot va-nvia,
Voi spune-n lumină, iubirea e-a Ta.
Amin