Cum soarele aleargă în zori de dimineaţă,
Și sufletu-mi setează după divina-ţi faţă,
Cum vântul se grăbeşte, să-ajungă-n locul său,
Și inima-mi grăbeşte, spre cer, spre Dumnezeu.

Ca râul ce revarsă, putere în pustiu,
Pe stâncă în picioare, stau şi în ceas târziu,
Cum marea îşi cunoaşte, limanul nisipos,
Aşa îmi e dorinţa, ca să te ştiu Hristos.

Cum luna străluceşte, în noapte luminând,
Aşa îmi port eu crucea, chiar şi prin văi cântând, Cum viaţa-i neoprită s-ajungă la sfârşit,
Aşa caut eu ţara, ce-ncepe-n infinit.

Cum floarea se deschide, sub raza cea de sus,
Așa mi-e dor Iisuse, de chipul Tău supus,
Cum pasărea își află, odihna în văzduh,
Așa caut eu pacea, și-al meu sărmanul duh.

Cum zorile alungă, al nopții val în zări,
Așa alungi Tu, Doamne, durerea și-ntristări,
Cum ploaia cade lină pe câmpul însetat,
Așa reverși Tu harul, să nu fiu însetat.

Cum focul încălzește, în nopți de ger cumplit,
Așa mi-aprinzi Tu dorul, de cerul nesfârșit,
Cum drumul duce pașii, spre locul așteptat,
Așa mă duci Tu, Doamne, spre tot ce am visat.

Cum stelele veghează, tăcute peste noi,
Așa îmi ești Tu, Tată, în lacrimi și nevoi,
Cum timpul nu se-oprește, din mersul lui mereu,
Așa-mi aleargă gândul, spre Tine, Dumnezeu.

Cât îmi vei da suflare, te-oi căuta mereu,
Și dorul meu spre Tine, va arde tot mereu,
Chiar de se stinge clipa, și drumul va sfârși,
În inima mea Doamne, dorul nu va muri.

Și focul pentru Tine, va crește ne-ncetat,
Iar sufletu-mi Te strigă, de dor înfometat,
Când voi lăsa pământul și tot ce-i trecător,
La Tine voi ajunge purtat de-același dor.
Amin