Osana Îţi cântăm, Isuse! Odraslă binecuvântată,
Preasfinte Fiu din veşnicie unit cu Preaslăvitul Tată!
În pasul Tău de biruinţă, ridică-Ţi marele toiag!
... Dar oare, ce fior Te prinde? De ce eşti trist, Isuse drag?

Osana! Să tresalte cerul şi tot pământul dintr-odată,
Cuvântul din vechime, iată, — cu slavă astăzi ni Se-arată!
Cel Sfânt şi veșnic, Creatorul, vine călare pe asin!
... Şi undeva tâmplarul taie din lemn o cruce pentru chin.

Osana! Binecuvântat să fie Acel ce-I Rege din vecie!
Copiii saltă-n jur şi cântă, bătrânii râd de bucurie.
... Şi-o tufă de scaieţi întinde cu ţepii otrăviţi un fir,
Şi spinii-şi împletesc cununa la marginea de cimitir.

Osana! Din finici şi haine, covor 'nainte Ți Se-aşterne;
Mesia, Tu adu-ne pacea, dă-ne puterile eterne.
... Şi undeva-ntr-o fierărie, sub un ciocan înfricoşat,
Trei cuie nemiloase, strâmbe, pe nicovala grea se bat.

De ce ai lacrimi pe obrajii strălucitori şi fără pată?
De ce Ţi-e fruntea cu broboane, parcă de nori întunecată?
Osana Îţi cântăm, Isuse... şi ochii Tăi, făclii de cer,
Văd crucea grea, şi văd cununa, şi văd piroanele de fier...