Doamne, ce mult m-ai iubit.

O vas de lut, a ta țărână,
Frământată cu apa sfântă,
Chip minunat, făurit,
Cu strălucire împodobit.
Cânva un vas de mare seamă,
Azi zdrobit de trecători pe stradă,
Cioburile călcate în picioare,
Totul din neascultare.
M-am răzvrătit, m-am rătăcit,
Vasul meu a ruginit.
Azi sunt o frunză mută în vânt,
Doamne, ce mult te-am rănit
Prin vorbă, faptă și cuvânt.
De Tine nu am vrut să ascult.

Plâng, te strig, Iisuse drag,
Te așteapt în al inimi prag.
Scriu pe cer cu slove mulțumire,
Ai fost mereu lângă mine.
Urzesc din lacrimi și durere
Drum către a mea salvare.
Vreau doar clipa de fericire
Pe a vieții căi de întunecime.
Singură prin noaptea albastră
Îmi caut gramul de speranță.
Îți mulțumesc nu m-ai lăsat,
Când am căzut, m-ai ridicat.
Palmele blânde m-au mângâiat,
Viața iar mi-ai luminat.

Prin rătăcitele cărări, m-ai ocrotit,
Doamne, ce mult m-ai iubit.
Am fost vasul neascultător,
Am uitat că îmi ești Creator,
Am uitat că îmi ești Salvator,
Am uitat de Tine și al meu dor.
Adună-mi cioburile din furtuni,
Curăță-le de a lumi urâciuni,
Lipește-l fă-l vasul nou,
Slavă pentru cerul Tău.
Astăzi, Doamne, am înțeles:
Sunt de preț, iar m-ai ales.
M-ai șlefuit, sfântă lumină,
Olar iscusit cu a Ta mână.

Sunt iar ca îngerii în ceruri,
Cu veșmânt în străluciri,
Eu fiu pierdut în rătăcire.
De azi voi merge lângă Tine,
Spre țara sfântă, a mea moștenirte,
Promisă și pregătită de Tine
Slăvit să fii în veci, Stăpâne.



Alghero 02/04/2026