Dincolo de-orice durere,
Dincolo de orice greu,
Mă așteaptă bucuria,
Ce o dă doar Dumnezeu.

Dincolo de noaptea-adâncă,
De suspin și de amar,
Se deschide-o dimineață,
Plină de cerescul har.

Dincolo de lacrimi grele,
De poveri fără sfârșit,
Este pacea ce rămâne,
Pentru cel ce a crezut.

Chiar de drumul este strâmt,
Și cu spini împresurat,
Îmi ridic privirea-n ceruri,
Știu că nu sunt lepădat.

Căci în orice încercare,
Domnul este sprijin viu,
El mă ține-n a Sa mână,
Nu mă lasă în pustiu.

Când mi-e inima zdrobită,
Și puterea s-a sfârșit,
El îmi dă din nou nădejde,
Și mă face liniștit.

Chiar de valurile vieții,
Se ridică tot mai sus,
Am un adăpost statornic,
În iubirea lui Isus.

El îmi șterge și suspinul,
Și îmi mângâie-al meu dor,
Îmi vorbește prin tăcere,
Și mă-ntoarce la izvor.

Nu mă tem de ziua-n care,
Drumul meu se va sfârși,
Dincolo de această lume,
Eu cu El în veci voi fi.

Dincolo nu-i întristare,
Nici durere, nici suspin,
Ci doar pace și lumină
Și un har ceresc deplin.

Dorul meu se va preface,
Într-un cântec sfânt și viu,
Și iubirea nu mai piere,
Căci acolo totu-i viu.

Până-atunci, în orice clipă,
Mă încred în Dumnezeu,
Căci El știe-a mea durere,
Și suspinul meu cel greu.

El transformă orice rană,
Într-un pas spre cerul sfânt,
Și din tot ce-i spre pierzare,
Naște har pe-acest pământ.

Dincolo de-orice durere,
Dincolo de orice greu,
Este viață fără margini,
Pentru cel cu Dumnezeu.
Amin