Când trupul cade obosit,
Și gândul pare-nvins de greu,
Să nu uiți clipa de iubire,
Ce ți-a promis-o Dumnezeu.

Când noaptea vine peste tine,
Și totul pare fără rost,
Există-o zare mai senină,
Ce-i pregătită prin Hristos.

Nu-i moartea prag de întuneric,
Ci trecere spre-un cer curat,
Unde lumina nu apune,
Și harul nu e tulburat.

Durerea care azi te-apasă,
Nu va mai fi în veșnicii,
Căci Domnul strânge-a tale lacrimi,
Să-ți dea odihnă-n bucurii.

Când e slăbit-a ta suflare,
Și glasul nu mai vrea să spună,
Isus aude și tăcerea,
Și-o schimbă-n pacea Lui cea bună.

Să nu se clatine credința,
Chiar de e drumul spre final,
Credința sufletul îl ține,
Legat de cerul ideal.

Pe Golgota s-a scris iertarea,
Prin sânge sfânt și jertfă grea,
În ea găsești răscumpărarea,
Și veșnicie-n slava Sa.

Chiar dacă mintea-i tulburată,
Și amintirile se sting,
Rămâne viu doar legământul,
Ce nu se poate frânge-n timp.

Să nu privești la slăbiciune,
Ci la comoara din Hristos,
Căci ea rămâne pentru tine,
Un dar etern și prețios.

Când umbrele se-adună toate,
Și clipele se par prea reci,
Să știi că porțile de aur,
El le deschide pentru veci.

Nu-i despărțire fără sensuri,
Ci începutul unui dor,
De-a sta în fața slavei sfinte,
Cu Domnul tău Mântuitor.

În loc de teamă vine pace,
În loc de plâns — alin ușor,
Căci cerul schimbă suferința,
În cântec viu biruitor.

Nu-ți pierde gândul în durere,
Nici inima în amăgiri,
Căci sus te-așteaptă o cunună,
De slavă și neprihăniri.

Când clipa trecerii sosește,
Nu e sfârșit, ci doar un pas,
Spre-o lume plină de lumină,
Unde nu piere niciun glas.

Acolo nu mai e suspinul,
Nici boală, nici povară grea,
Ci doar prezența Lui deplină,
Și dragostea de-a pururea.

Nu-ți fie teamă de plecare,
E drumul spre un Tată bun,
Ce-ți pregătește-o sărbătoare,
În slava cerului străbun.

Chiar dacă cei rămași vor plânge,
Tu vei zâmbi în infinit,
Căci ai ajuns acasă-n pace,
La Cel ce mult El te-a iubit.

Se-nchide ochiul pentru lume,
Dar se deschide pentru cer,
Și-n loc de noapte vine ziua,
Un nou destin și sfânt mister.

Rămâi statornic pân’ la capăt,
Nu da credința pe nimic,
Căci răsplătirea este mare,
Pentru cel bun și pentru mic.

Și când vei sta în fața slavei,
Cu sufletul pe deplin viu,
Vei înțelege că durerea,
A fost doar drum printr-un pustiu.
Amin