Atât de departe de Domnul
Cât gândul nu trece de-ncearcă să ştie,
Atât de departe de El
Cât inima s-ajungă, se frânge pustie.

Atât de departe de Domnul
Cât fără de margini neant între viaţă şi moarte,
Cât Ghetsemanii, Golgota şi crucea
Avut-au toate loc între mine şi El, atât de departe...

Atât de departe de Domnul
Cât fără hotărâre iubirea cerească
S-a prefăcut în treaptă de durere către adânc de mine,
Pe care coborând, să mă găsească.

Atât de departe de Domnul
Cât nu eram nici chiar atunci când a Sa mână
Nu mă făcuse încă
Suflare de viaţă din ţărână.

Atât de departe de Domnul
Cât de minune care s-ar fi putut spera
Că s-ar găsi un preţ, o jertf-aşa de mare
Din orice depărtări a mă chema.

Nevrednic de a fi căutat şi găsit
Cât El să-mi dea viaţă cu preţul de moarte,
Inima mea, uita-vom vreodată
De Domnul cât de departe eram?
Cât de departe...