Fii o binecuvântare pentru cei ce au slăbit,
Fii lumină pe cărare pentru cei ce-au rătăcit.
Fii în toate o mireasmă cu miros îmbietor,
Răspândind mireasmă bună ca parfumul crinilor.

Fii exemplu, stai de veghe, căci hoțul este chiar pe drum,
Fii exemplu, stai de strajă, să nu te prefaci în scrum.
Căci Cel Rău vine cu focul ca un hoț, pe înserat,
Dacă n-ai vegheat o clipă, în casa ta a intrat.

Și cu focul său puternic mistuie tot ce e bun,
Și apoi se înalță falnic, mândru cum e un păun.
Și se laudă-n întuneric că n-ai vegheat și-a biruit,
Și-apoi merge mai departe la alții ce s-au odihnit.

Și ajunge la o casă unde vede bec închis,
Nimeni nu este afară, chiar și-un geam este deschis.
Plin de bucurie intră și deschide ușa încet,
Rămâne blocat o clipă — e casa unui profet.

E o liniște profundă, oare chiar doarme profetul?
Și tiptil merse înainte, dorind să aprindă becul.
Și mergând spre-o cămăruță cu ușa întredeschisă,
Vede o mică luminiță și o carte ce-i deschisă.

Îngrozit se dădu deoparte, se-ntrebă de nu cumva
În cameră e chiar profetul și citește din ceva.
Însă, în furia-i mare, trânti ușa la pământ,
Când simți o împotrivire — era chiar Duhul cel Sfânt.

Nu putu să se apropie, ci în prag numai stătea,
Și cu o ură în privire pe profet stătea a pândea.
Dar profetul se ridică și spre el înălță glasul:
„În numele lui Isus, pleacă, grăbește-ți pasul!”

Și Cel Rău într-o clipită se făcuse nevăzut,
Iarăși ușa, iar întreagă, pe loc iată s-a făcut.
Iar profetul liniștit acum se puse să doarmă,
Mulțumind lui Dumnezeu că nu avuse nicio teamă.

De aceea, tu ce astăzi stai mereu neveghetor,
Ai grijă să nu-ți deschidă cineva al tău zăvor.
Să nu-ți golească casa, să rămâi veșnic pustiit,
Și să pierzi ceea ce-odată cu dragoste ai primit.

Bagă dar bine de seamă și veghează ca profetul,
Vezi să nu îți pierzi vreodată nici viza și nici carnetul.
Stai mereu de veghe noaptea, ia ca hrană din Cuvânt,
Și astfel vei avea putere, plin de Duhul Lui cel Sfânt.