1. Ai grijă că vorba-nţeleaptă
mai multe-nțelesuri nu dă.
Ea este adânc cumpănită
și-n inimi curate ea stă!
Ce dulce e vorba cinstită,
ieșită din gândul curat,
ea dă celui trist mângâiere
și-n ceas de răscruce un sfat.

R: Ai grijă, privește-ți lăuntrul,
mormânt văruit să nu fii!
În tine să fie-Adevărul,
la alţii să-l poţi dărui.
Din inimă bună, curată,
întruna-adevăr să rostești,
căci vorba rostită arată
așa cum în inimă ești!

2. Rușine-ţi aduce întruna
cuvântul rostit fără rost;
Dar mult se înșală minciuna,
crezând că se uită ce-a fost...
Căci nu pentru prea multă vreme
ascuns adevărul va sta;
Și vai, cum cel rău se va teme,
când sus pe-nălțimi va striga!

3. Să nu-ți fie teamă vreodată
de cei ce minciunii slujesc,
Căci ei, precum pleava uscată,
se spulberă-n vânt, cât clipesc!
Alege dar, calea cea dreaptă,
că-i bună și duce în sus!
E singura cale curată
pe care a mers și Isus.

4. Veni-va o zi când minciuna
în fața dreptăţii va sta,
atunci când perdeaua ce-ascunde,
pe veci, la o parte s-o da.
Atunci flutura-vom drapelul
pe care-"Adevăr" este scris!
Pe veci vom uita nedreptatea,
așa cum Isus ne-a promis!