Chiar dacă-ar fi, Isuse, povara să ne doară,
Pentru credinţa-n Tine, să-ajungem de ocară...
De Tine nu ne rupem, Isuse, niciodat',
Noi Îți cântăm „Osana!” — Slăvite Împărat!

Cohorta preoțească din dinţi să tot scrâşnească,
Să turbe tot Sinedriul, aprozii să lovească...
Noi Îţi aşternem ramuri şi haine pe pământ,
Şi Îţi cântăm „Osana!” — Isuse, Rege sfânt!

Aspida otrăvită târască-se prin zgură,
Toţi demonii să ragă cu spume pe la gură...
Noi mergem înainte spre cerul luminos,
Şi Îţi cântăm „Osana!” — Stăpâne glorios!

Să strige şi Caiafa şi preotul de Ana,
De ura lor aprinsă, vuiască toată strana...
Noi ştim că vii, Isuse, pe-aicea c-ai să treci,
Şi Îţi cântăm „Osana!” — Mărit să fii în veci!

Să nu mai fie nimeni să vrea să Te-nţeleagă,
Şi singuri să rămânem ai Tăi în lumea-ntreagă,
Noi Îţi cântăm şi-atuncea cu glasu-n jar topit,
„Osana!” — Ţie Doamne, Isuse Preaiubit!