Să analizăm puțin


Dac-am fi o omenire
Nenăscută din iubire
(Și-așa suntem prea egoiști,
Răzbunători, urâcioși, nepacifiști
Ba chiar unii anticriști)
Semănând între noi bine
La apucături străine
Ținând-o-n certuri și ospețe
Ură și priviri semețe
Părând coșuri de nuiele
Ce nu țin binele-n ele
Cum nu țin nici apă-n ele
Cei ce nu oferă ci doar cer
Nemotivat un loc în cer
Cu cine-atunci ne-asemănăm
Când toată pielea tatuăm
Și purtăm unghii lungi care întrec
Coarnele unui berbec,
Lungimea degetului mic
Și percienguri în buric
Și-un creier atât de mic
Găuri în nas pline de-oscioare
Și pornim în căutare
Răsfoind cam toată cartea
Fi-vom ca dracul și ca moartea
Mai semănăm cu Creatorul? ! ...
Sau grijii Lui dăm cu piciorul
Vrând să strălucim pe cer
Invidiind pe Lucifer
Cine-ar putea să ne îndrepte
Să nu alunecăm pe trepte
Pe drumuri ce nu duc niciunde
Ci-n Foc aprins cel rău se-ascunde
Cu el în foc imediat
Vom fi simultan aruncat
La cel demățat ce-atâți a dezbinat
În miciună-mbrăcat
Și-n hainele de sex opus
La fel la chică și tuns
Vedeți prin cel rău cât de falși ați ajuns? ! ...
Întotdeauna pe sine s-a negat
Și faptele lui și-a ascuns
Bicisnicul unora împărat
În clipe ce vă vor duce-n Abis
Unde-i chin, foc și plâns
El pe pământ stăpânul ascuns
Ajunși ca el și ca moartea
Acum cu ambii vi-e partea
Ateul cel necredincios, oricât de idiot
S-ar întoarce la Christos
Dar cu asta n-are folos
Că-i timpul cel de sfârșit
Și judecata ce grăbit a sosit

Când ne ferim de iubire
Suntem niște morți în devenire
În veșnicia dată odată,
Prin Cristos Iisus, de către a Lui Tată
Viața de veci, refuzată de noi
Tocmai în clipe nesfărșite, de război
Căci nu pe El îL credeam
Credeam în prostia din noi,
Și nu putem da timpul scurs degeaba înapoi! !
Și vai de lume și vai de noi! ...

Blându Ioan
26.03. 2026.