Din întuneric la Lumină.

Lume, am plecat din tine
Am pășit pe Calea mea
Înspre Domnul veșniciei
O cunună ca să-mi dea

Tu, mi-ai dat coroană grea
De blestem și de păcat
Ce mă apăsa în noapte
Și-n abisul-ntunecat

Lume, am plecat din tine
Haine albe să primesc
De la Domnul meu Cel bun
Cu blazon împărătesc

Tu, m-ai îmbrăcat în haina
Neagră, rece a minciunii
Care mă ținea legat
În deșertăciunea lumii

Ai pus goana după vânt
Să mă îmbrace ca o zeghe
Ai pus stihiile flămânde
În inima mea de veghe

Am plecat din tine lume
Înspre scumpa bucurie
Care Domnul mi-o va da
În a Lui Împărăție

Tu mi-ai dat amărăciune
Să beau cupă după cupă
Și în lanțuri m-ai legat
Nimeni să nu le mai rupă

Când furtuna s-a întețit
Și m-ai doborât în tină
Am strigat la Domnul meu
Care m-a privit cu milă

Și-a întins mâna și-a rupt
Lanțurile de păcat
Și în sângele Lui sfânt
Toată viața mi-a spălat

Azi, vă spun cu bucurie
Și privesc în largul zării
Lanțurile au picat
Toate! . . sunt pe fundul mării

Vă mai spun încă o minune
Am în piept nădejde vie
În curând voi fi cu Domnul
În a Sa Împărăție...

Dragul meu... ce mai aștepți
Vino și tu la lumină
Să-ntâlnești pe Dumnezeu
În a cerului grădină. Amin!