Și eu şi tu, şi toți ca noi
am pus pe umerii Lui vina.
Și eu şi tu, de ceruri goi,
la moarte-am osândit Lumina! ...

Era aşa nevinovat
şi Sfânt şi Drept ca nimeni altul;
El era Cer şi Veşnicii,
Neprihănirea şi Înaltul...

Noi eram oastea cea haină;
— sudalmele şi biciuire,
ciocanul, cuiele şi crucea...
cuprinşi de-a iadului pornire.

În Ghetsimani la rugăciune
trădarea ta L-a sărutat
și lăcomia mea prea mare
călăii grabnic a chemat...
Păcatul meu I-a pus cununa
şi vina ta L-a pălmuit...
Minciuna mea I-a dat oţetul,
Cuvântul tău L-a biciuit! ...

Tot râsul meu era acolo,
pe cruce sus când a urcat...
Patima ta era ciocanul
și cuiul, gândul meu spurcat...
Mânia ta a fost blestemul
ce la ureche I-a ajuns
iar fapta mea a fost osânda
şi sulița ce L-a străpuns...

Alături era-ntreaga lume
— de la Adam pân-la sfârșit —
cu-ntreg noianul de păcate
şi-ntregul iad dezlănţuit! ...
Isus în culmea suferinţei
iertat-a greşul tuturor;
A pătimit să-mpace omul
cu Dumnezeul Creator!

Şi astăzi dragostea Lui cheamă
de pe al Golgotei altar
pe toți acei ce vor iertare
și bogăţia Sa de har! ...
Oricât ar fi de greu păcatul
și patima oricât de rea,
în Jertfa Lui este scăpare
și Ceru-ntreg îl poţi avea! ...

... Și eu şi tu, şi toţi ca noi,
am pus pe umerii Lui vina...
El ne-a iubit şi ne-a iertat
iar astăzi Îi purtăm lumina! ...