Doamne sfânt, izvor de viață,
Plin de har și bunătate,
A mea inimă îți cântă,
Pentru marea Ta dreptate.

Tu ai pus lumină-n ceruri,
Stele vii pe bolta mare,
Mi-ai dat din a Ta putere,
Tu ești marea îndurare.

Când se-ntunecă cărarea,
Și puterea mea se frânge,
Harul Tău mă ține Doamne,
Și durerea mea o stinge.

Tu cunoști a mea slăbire,
Știi și gândul nerostit,
Dar privirea Ta cea blândă,
Nu mă face părăsit.

Când nădejdea pare stinsă,
Și credința nu-i mai jar,
Tu aprinzi din nou iubirea,
Prin al milei sfânt hotar.

Tu ești Stânca mea cea tare,
Adăpost în orice vânt,
În furtună și-n tăcere,
Numele Tău este sfânt.

De aceea-Ți cânt eu Doamne,
Cu smerit și dulce glas,
Căci iubirea Ta mă ține,
Zi de zi, la orice pas.

Munții cântă slavă Ție,
Marea spune-a Ta putere,
Iar pământu-ntreg vorbește,
Despre-ndata înviere.

Tu ridici pe cel ce cade,
Tu mângâi pe cel ce plânge,
Și iubirea Ta cea sfântă,
Orice inimă atinge.

Tu ești pacea mea, o, Doamne,
Ești lumină pe cărare,
Numele Tău sfânt răsună,
Plin de slavă și onoare.

Slavă Ție pentru toate,
Pentru har și pentru viață,
Pentru dragostea Ta mare,
Ce răsare-n dimineață.

Fie inima mea Doamne,
Un altar aprins doar Ție,
Iar suflarea mea să cânte,
Slava Ta în veșnicie

Iar când ziua va apune,
Peste drumul vieții mele,
Vreau să-ți cânt și-n veșnicie,
Printre îngeri și prin stele.

Vreau să stau cu Tin' la masă,
Unde ne vom bucura,
Unde pacea strălucește,
Și domnește... dragostea.
Amin