Îmi ești Prieten sfânt al vieții,
Și-atunci când suferința-i grea,
Mă duc cu gândul la iubirea,
Ce se năștea pe Golgota.

Ea suferința poate stinge,
Ea poate rănile lega,
E dragostea ce când m-atinge,
De-aș fi căzut, m-ar ridica.

Îmi ești Prieten sfânt al vieții,
Cu mine ești la orice pas,
Nu-i nimeni Doamne lângă mine,
Doar Tu ești Cel ce ai rămas.

Doar Tu în noaptea fără milă,
Mă ții mereu la pieptul Tău,
Cu Tine viața e ușoară,
În ea prezent ești Tu mereu.

Îmi ești Prieten sfânt al vieții,
Cu dor mă-mbraci în visul meu,
Ce zboară iute, se grăbește,
Să te-ntâlnesc vreau Domnul meu.

Nimic nu poate-a-mi sta în cale,
Căci Tu ești Cel ce-ai netezit,
Cărarea mea cand trec prin vale,
Să urc spre ce-ai făgăduit.

Îmi ești Prieten sfânt al vieții,
Ce nu mă lasă niciodat,
Pe marea vieții tulburată,
Când val ridică, eu să cad.

Dar nici atunci cand încercarea,
Se-așterne ca să rătăcesc,
Lumina Ta mă înconjoară,
Ea mă conduce-n loc ceresc.

Îmi ești Prieten sfânt al vieții,
Ești soarele din răsărit,
Cu bunătate mă-nconjoară,
Iubirea Ta fără sfârșit.

Credința-n mine ce-ai sădit-o,
Mereu mă face să iubesc,
Spre cer privirea îmi ridică,
Să-ți spun ce mult eu te iubesc.

M-alini cu vânt de primăvară,
Mă mângâie iubirea Ta,
Îmi ești Prieten sfânt al vieții,
Pân-la sfârșit vei rămânea.

Cu mâna Ta îmi ștergi obrazul,
Să pot zâmbi când mi-este greu,
Vre-o dată singuri nu-s... cu mine,
Ești Tu Prieten sfant... mereu.
Amin