Doamne, strig spre Tine-n noapte,
Căci puterea mi s-a frânt,
Pașii mei sunt grei în luptă,
Și suspinul mi-e cuvânt.

Am luptat atâta vreme,
Dar acum sunt obosit,
Parcă valuri mari de teamă,
Peste suflet s-au pornit.

Unde ești când plânsul arde,
Și când inima mi-e grea?
Doamne, vino mai aproape,
Singur Tu nu mă lăsa.

Am nevoie de-al Tău sprijin,
De-al Tău glas ce dă alin,
Să-mi ridice iar privirea,
Către cerul Tău senin.

Pân-la Tine vreau s-ajungă,
Lacrima ce-o plâng ascuns,
Căci în ceasul cel mai greu,
Tu răspunzi la orice plâns.

De aceea strig spre Tine:
Vino, nu întârzia!
Dă-mi putere-n slăbiciune,
Ține Tu inima mea.

Când nu pot păși-nainte,
Poartă-mă pe brațul Tău,
Și din noaptea grea a luptei,
Scoate-mă scump Dumnezeu.

Când tăcerea mă apasă,
Și răspunsul vine greu,
Adu-mi pace în furtună,
Să aud: Ești fiul Meu.

Să-mi aprinzi în piept credința,
Uneori stinsă-i pe drum,
Și din lacrimă fă rugă,
Caci ești Doamne numai bun.

Chiar de sunt zdrobit pe cale,
Și puterea mi s-a stins,
Știu că brațul Tău o, Doamne,
Lupta mare a învins.

Chiar de noaptea lung va ține,
Peste sufletu-mi zdrobit,
Mâna Ta-i mereu întinsă,
Nu-s de Tine părăsit.

Când nu mai găsesc putere,
Și genunchii mi se frâng,
Brațul Tău mă ține iară,
Mult mai strâns atunci când plâng.

Vreau când zorii vor răsare,
După noaptea cea mai grea,
Să cunosc că lângă mine,
Tu ai fost mereu în ea.

Mi-ai purtat doar Tu de grijă,
Niciodat nu m-ai lipsit,
De prezența Ta divină,
Doamne, nu m-ai părăsit.
Amin