Nu fugi de cruce, nu te-opri din drum,
Fii râvnos când totul, pare doar un scrum,
Vei avea putere, de te vei hrăni,
Din Cuvântul vieții, el te va-ntări.

Nu fugi de calea, uneori ce-i grea,
Răbdător pe cale, vei înainta,
Vei găsi și-n vale, ajutor mereu,
De rămâi pe cale, lângă Dumnezeu.

Nu fugi de greul, ce te-a-nspăimântat,
Stai la poala crucii, vei fi ajutat,
Vei găsi în Domnul, mare ajutor,
El transformă greul, în ce-i mai ușor.

Nu fugi de viața, ce-i prin încercări,
Este ea o cale, ce sfârșește-n zări,
Fără încercare, curat nu poți fi,
Haina ta-ncercarea, poate curăți.

Nu fugi de lacrimi, ele-or străluci,
Pe cununa care, ce o vei primi,
Nu opri o clipă, când ești la răscruce,
Mersul înainte, greul poate duce.

Nu fugi de lupta, care te apasă,
Noaptea încercării, când iară se lasă,
Roagă-te întruna, fii mereu smerit,
Și vei fi de Domnul și-n noapte-ntărit.

Nu fugi de rana, care încă doare,
Dumnezeu lucrează, chiar și-n încercare,
Fii o slugă bună, să slujești mereu,
Ca să ai putere, de la Dumnezeu.

Nu fugi de drumul, rânduit de sus,
Este calea vieții, duce la Isus,
El în rătăcire, nu poate a fi,
Domnul îl deschise, când greu chinui.

Nu fugi de jugul, Domnul ce ți-a dat,
El este odihna, ce ai căutat,
Nu fugi de noaptea, plină de suspin,
După ea răsare, harul cel divin.

Să nu fugi de greul care te-a smerit,
Căci prin el adesea, Domnul te-a zidit,
Doar prin greu pe Domnul, tu l-ai cunoscut,
Dragostea-i și astăzi, ție-ți este scut.

Fuga nu-ți aduce, pace pe cărare,
Ea te va conduce, doar în tulburare,
Drumul ce aduce, numai biruință,
Este alergarea, numai prin credință.

Să rămâi statornic, nu fugi prin vale,
Domnul e cu tine, e puteri pe cale,
Nu fuga-i izbândă, ci credința care,
Poartă în tăcere, crucea... chiar de-i mare.
Amin