O, Doamne sfânt, izvor de har și veșnică lumină,
Tu ai aprins în mine-un dor, și dragoste divină,
Din cerul plin de slava Ta, spre mine ai venit,
Și mila Ta ce-a coborât, Isus... m-a mântuit.

Când drumul meu era pierdut și plin de rătăcire,
Tu m-ai chemat cu glasul blând, căci Doamne ești iubire,
Mi-ai șters din suflet rana grea, mi-ai ridicat privirea,
Și-ai pis în loc de întristări, nădeǰdea... fericirea.

Când pașii mei sunt clătinați, pe drumul încercării,
Tu îmi întinzi iar mâna Ta, în ceasul întristării,
În valea grea atunci când plâng, prezența Ta m-alină,
În noaptea fără stele vii, doar Tu îmi ești lumină.

Când zorii se ridică blând, peste pământ și mare,
Eu văd în fiecare zi, doar binecuvântare,
Doar mâna-ți sfântă viața mea, o ține totdeauna,
Te simt mereu Doamne în ea, în toate suntem una.

Cum să nu-ți cânt, o, Tată sfânt, când bunătatea-ți mare,
E ca izvorul nesecat, ca valul de iertare,
Tu ești lumina-n dimineții, și-n nopțile ce-s grele,
În mâna Ta odihnă au, și lacrimile mele.

Tu porți pământul în cuvânt, și marea-n ascultare,
Iar luna laudă îți dă, în tainica ei stare,
Dar mai presus de toate Tu, cu dragoste cerească,
Împodobești ființa mea, mai mult să te iubească.

Primește lauda ce-nalț, s-ajunga după soare,
Din inimă mereu îți cânt, cu drag și adorare,
În veci ești vrednic și vei fi, de slavă și cântare,
Ești Dumnezeu, ești un izvor, etern și de salvare.

Tu ești izvor de ape vii, ești pâinea cea cerească,
Lumina care mult ar vrea, prin har să mă sfințească,
Cu îngerii ca să ajung, să-ți cânt neâncetat,, , Te laud Dumnezeul meu, căci viață Tu mi-ai dat".
Amin