Cu Tine totdeauna, pe mare eu vâslesc,
Am parte-n orice clipă, de har Dumnezeies,
Fără de el prin valuri, eu n-aș putea să trec,
De-al mării grea furie, dorită să mă-nec.

Cu Tine totdeauna, sunt eu doar fericit,
Când trec prin încercare, de ea nu sunt zdrobit,
Eu singur niciodată, să birui n-aș putea,
Căci biruința toată, e doar în mâna Ta.

Cu Tine prin pustie, mereu sunt înflorit,
Izvor de apă vie, îmi ești necontenit,
De nu ai fi cu mine, pustiul m-ar usca,
Aș fi fără de viață, căci viața e a ta.

A Ta e slava toată, Tu umpli-un răsărit,
Fără de Tine-i noapte, Păstorule iubit,
Tu ești lumina lumii, doar Tu poți lumina,
Tu umpli-ntreaga zare, și zarea e a Ta.

Cu Tine pot în viață, mergând... să odihnesc,
La brațul Tău de Tată, vre-o dat nu obosesc,
Aș fi pierdut pe cale, de nu ai fi și Tu,
Când te-am strigat din vale, vre-o dată n-ai spus... nu.

Și inima îmi cântă, fără făr 'Tine ar tăcea,
N-aș ști ce-i bucuria, când calea este grea,
N-aș ști ce-i fericirea, pe-un deal anevoios,
Nici marea biruință, n-ar fi fără Hristos.

Ca să-mi sfârșească drumul, aș vrea la brațul Tău,
Flămând să fiu de Tine, aș vrea să fiu mereu,
Ca să te caut Doamne, de dor viu frământat,
Să am spre cer privirea, să uit ce-am îndurat.

Nuit ziua nici ploioasă, și nori luați de vânt,
Cu Tine-i primăvară, un singur anotimp,
Doar sub a Ta lumină, mă-ndrept spre ce-ai promis,
Spre Țara de lumină, să-mi împlinești un vis.
Amin