Pe lemnul greu s-a scris iubirea,
Cu sânge sfânt ce s-a vărsat,
Născut-a fost și fericirea,
Când El murea nevinovat.

Mormântul aprindea lumina,
Văzută ce-i și azi de sus,
Căci veșnică e strălucirea,
Ce-o are Mirele Isus.

Pe frunte înflorea speranța,
Sub spinii care-l străpungeau,
Povara grea năștea iertarea,
Când bicele adânc loveau.

Sub tremur de pământ și harul,
Născut era când era pus,
Pe cea mai blestemată cruce,
Să fie răstignit Isus.

Ocar-adusă de mulțime,
Ea biruință aducea,
Și sulița în El străpunsă,
Cu legământ ea ne lega.

De cele unde nu e moarte,
Doar răsărit fără apus,
Prin răni deschisă ne-a fost calea,
Ce are urma lui Isus.

Vre-o noapte nu poate să-nghită,
Lumina învierii Lui,
Puterea este El... Hristosul,
Niciunde o mai mare nu-i.

Prin moartea Lui se năștea viața,
Când cerul pe pământ venea,
Când strigătu-i rupea perdeaua,
De viață ce ne despărțea.

Un plâns s-a transformat în cântec,
De îngeri ce era cântat,
În zorii zilei când mormântul,
Era doar gol... a înviat.

A Înviat Mântuitorul,
El este viu... e-adevărat,
Căci jertfa Lui în glas de cântec,
Pe-ntreg pământul e cântat.

În loc a fost oprit și timpul,
Iubirea când a biruit,
O luptă grea, o lupt-a morții,
Când prețul mare s-a plătit.

Mormântul rece-un drum spre ceruri,
Și-a Sa tăcere... deschidea,
Cu sânge sfânt a scris El pace,
Învinsă moartea când era.

De-atunci în imn de biruință,
Își au creștinii pe pământ,
Înaintarea spre o Țară,
Unde-i așteaptă El... un Sfânt.

De-atunci prin jertfa-i minunată,
Răscumpărare a adus,
Cu viața Sa plătea păcatul,
Iubirea Lui... nu are-apus.
Amin