O fecioară preacurată
Într-un sat îndepărtat,
E de-un înger vizitată.
Ea, în rugăciuni plecată,
Tare mult s-a tulburat.

În ținutul Galileea,
Îngerul Gavril venii
Să-i vestească misiunea,
Să îi dea înțelepciunea
Care Domnul i-o vestii.

„Pace ție, plecăciune,
Mare har tu ai primit!
Nu te teme de ce vine,
Dumnezeu este cu tine.
Am venit să îți transmit.

Vei rămâne-nsărcinată,
Eu am fost trimis de sus.
Tu ai fost cea destinată
Să dea naștere odată
Pruncului numit: ISUS!”

Tulburată foarte tare
De cuvântul auzit
Și rămasă în uimire,
În suflet și în gândire,
Îngerului i-a vorbit:

„Cum se va face cu mine,
Căci... eu nu știu de bărbat?”
„Duhul Sfânt, din slăvi divine
Coborî-s-a peste tine!”
Iar Maria-a acceptat.

„Elisabeta, curată,
E găsită de Cel Sfânt.
Ruda ta îndepărtată
Este-acum însărcinată,
Potrivit cu-al Său Cuvânt.”

Maria, cu umilință
Se supune Domnului.
Cu întreaga sa ființă
Ea rămâne în credință
Și acceptă voia Lui....

Frați, surori de-aici din vale
Ce pe Domnul îl urmați,
Pășiți smeriți pe-această cale!
Sunteți în brațele Sale —
Orice-ar fi, să nu cedați!

Dumnezeu, din înălțime
Planul Său a împlinit;
Și-a trimis Fiul în lume,
Ca să moară pentru tine
La Tatăl să fii primit.

Ca Maria, -n umilință
Să umblăm cu Dumnezeu!
Să trăim în pocăință,
Înainte, prin credință,
Pe-al Domnului traseu.

El domnească pe vecie
Ca Stăpân și Împărat,
Iar sufletul să ne fie
Pentru alții o făclie
Care arde neîncetat.