1. De n-aș avea în mine dragostea Ta mare,
Isuse, minunatul lumii Salvator,
Eu nu aș fi decât aramă sunătoare,
Un fulg purtat de vânt prin zări, la întâmplare,
Fără a dragostei comori nepieritoare,
Aș fi doar un chimval zăgănitor...

R: Dragoste, podoabă sfântă,
Ce-aduci belșug de pace-n sufletul flămând,
Atinge inimi ce-n necazuri se frământă,
Cobori la noi și nu ne părăsi nicicând!

2. În dragoste nu este gând de răzbunare,
Vrăjmașilor nicicând nu le dorește rău,
Nemărginită-n îndelunga ei răbdare,
Ea este gata totdeauna de iertare,
Împarte din puținul ei celui ce n-are
Și nu se uită la folosul său.

3. Pe casa-n care dragostea deplin domnește,
Cu pace sfântă, har ceresc și bucurii,
Din slava cerurilor Dumnezeu privește,
Prin har uleiul și făina le-nmulțește,
Sub aripa divină Tatăl îi păzește
De-a lumii răutate și urgii.

4. Dar casa-n care sfânta dragoste făclie
S-a stins, curând ajunge jalnic colț de iad,
Sortit acelor fără dragoste să fie
Un loc lipsit de-a păcii sfântă bucurie,
O groapă adâncă-ntunecată și pustie
În care mulți sărmani încă mai cad.

C: Dragoste, podoabă sfântă,
Ce-aduci belșug de pace-n sufletul flămând,
Atinge inimi ce-n necazuri se frământă,
Cobori la noi și nu ne părăsi nicicând!