Ce har ţi-e dat, în zori de zi
Să poţi privi un răsărit,
Să vezi că primăvara vine
Şi că cireşu-a înflorit...
Alţii trăiesc în întuneric
În noaptea fără de hotar
Iar când visează o culoare
E pentru ei un tainic dar...

Ce mare har să poţi vorbi
Să-ţi spui oftatu-n rugăciune
Şi să auzi când cel iubit
Te cheamă drăgăstos pe nume...
Alţii n-aud şi nu vorbesc
Trăiesc în lumea de tăcere
Şi gândurile le sunt mute
Şi împletite cu durere...

Ce har ţi-e dat să poţi cuprinde
În dulce, sfântă-mbrăţişare
Pe dragii tăi apoi s-alergi
Voios la casa de-nchinare
Alţii n-au mâini sau n-au picioare
Şi-ar vrea s-alerge pe câmpii
Ar vrea să-mbrăţişeze pomii
Şi să se simtă iarăşi vii...

Ştii tu ce mare har ţi-e dat
Să poţi privi un răsărit,
S-alergi, să cânţi şi să asculţi?
Să-mbrăţişezi pe cel iubit?
Şi dacă totuşi, până-acuma
Nu te-ai gândit ce har ţi-e dat
Vino la cruce, mulţumeşte
Căci eşti un binecuvântat!

Vulcan-19-03-2026
Mary