Nu-i avere mai de seamă,
Nici frumusețe mai aleasă
Pentru om ca-nțelepciunea
Ce iubește rugăciunea
Și purtarea cea frumoasă
Până vom ajunge-acasă.

Nu-i sărac cel fără-avere,
Ci-i sărac cel fără minte,
Că nu strânge înțelepciune
Spre-a trăi în fapte bune,
Nici din bani, nici din cuvinte.
El la nimic nu ia aminte.

Prostul nu alege multe,
Una-două dă cu parul.
Fii cuminte, lasă-i cale
Ori spre deal, ori spre vale,
E destul de larg hotarul.
Singur își cheamă amarul.

Nu da sfat la cel cu minte!
Nu-i da piatră și amnar,
Că nu-ți cumpără, ci-ți vinde,
Are din belșug merinde.
Și nu îmbia-n zadar
Castraveți la grădinar.

Cui dorește să-nțeleagă
Două vorbe-i sunt de-ajuns.
Ori că-i vorba de-ntrebare,
El nu te pune la-ncercare,
Ori că-i vorba de răspuns,
El nu va fi de nepătruns.
Amin.
(Marți, 10 noiembrie 2020)