Grăbește-te!

Om cu inima-ntinată
Care-n vremea de acum
N-ai dorință înfocată
Spre calea adevărată
Și spre-al mântuirii drum,
Cum ai să dorești salvare
Cum ai să te tânguiești
În clipa de condamnare
Când vei merge spre pierzare
Dacă azi nu te căiești.
O să cerșești îndurare
O clipă, un ceas măcar
Dar vei merge în pierzare
Și nu vei afla iertare
Nici măcar un strop de har,
Căci atunci n-o să se poată
Starea ta a se schimba
De n-ai avut niciodată
A ta inimă predată
Domnului, în mâna Sa.
Azi Te cheamă, se mai poate
Să renunți la drumul rău
Și din lumea de păcate
Să te-ndrepți spre libertate
Înspre Salvatorul tău,
Căci El încă te așteaptă
Și Te cheamă ca să vii
Pe cărarea Lui cea dreaptă
S-ai purtare înțeleaptă
Și vrea mântuit să fii.
Nu mai amâna, grăbește
Să fii sfânt, răscumpărat
Pe Domnul azi îl primește
Căci Te-așteaptă și dorește
Să trăiești fără păcat,
Iar în ziua care vine
Lângă El te va primi
De vei trăi pentru Sine
Făptuind ce este bine
Azi și-n fiecare zi.
Cât mai este-a Lui chemare
Și se-aude glasul ei
Nu mai sta cu nepăsare
Pe cărarea de pierzare
Risipindu-ți anii tăi,
Căci amară tânguire
La capăt tu vei avea
Rămas fără mântuire
Și fără de fericire
În osânda cea mai grea.
Deci alege cu grăbire
Lui pe veci a te preda
Căci Te-așteaptă cu iubire
Să-ți dea sfânta mântuire
Și neprihănirea Sa,
Căci de nu, pentru vecie
Vei fi condamnat, pierdut
Fără nici o bucurie
Despărțit de-mpărăție
Și de El, căci nu L-ai vrut.