Pe o scară nevăzută urcă omul credincios,
Maică Sfântă îl ajută, când e drumul noduros.
Duce ranița în spate, cu merinde de folos
Nu se încumetă să vadă ce-a lăsat în urmă, jos...

Valuri reci, nenumărate vor să îi doboare scara,
Omul nostru se ferește, urcă, dar grea îi e povara.
Îngerul ce-i stă de pază îl alină pe cât poate
Uneori în neputință îl cară smerit în spate!

Lume multă, gălăgie, forfotă ca la talcioc
Viața asta e jucată uneori pe - un singur slot.
De-ar știi omul rătăcirea și hazardul care-l seacă
Ar alege bogăția și tot cerul să îl treacă.

Neputința, tot sclipiciul care arde fără rost
Îl înșeală că în lume sigur are adăpost…
Ce să vadă pe o scară? Omul singur, credincios
Cum îl cheamă -n pocăință pe Domnul IIsus Hristos!

-Vino frate să urcăm, amândoi pe această scară
Când sunt doi, orice povară pare totuși mai ușoară,
Nu aude omul nostru, că e muzica prea tare…
Timpul trece fără sens, iar surzenia mă doare….

Camelia Cristea