Într-o lume rea și rece,
Unde ura crește-n taină,
Omul trece peste suflet
Pentru-o clipă de liniște în taină.

Se aud ecouri grele
Din orașe și din sate,
Plânsul celor fără vină
Se ridică-n nedreptate.

Adevărul stă ascuns
Sub cuvinte poleite,
Iar minciuna e rostită
De voci multe, obosite.

Se clădesc speranțe-n grabă,
Se distrug fără rușine,
Iar credința se mai stinge
Într-o lume fără bine.

Dar chiar și-n întuneric
Licăre o mică rază,
Este inima ce speră
Și în taină încă visează.

Că va veni o zi curată,
Fără lacrimi și război,
Când iubirea va fi lege
Pentru oameni, nu doar noi.

Și atunci, din cenușă grea,
Se va naște o schimbare,
Căci din suferință crește
Dorul sfânt de îndreptare.

Nu e totul pierdut încă,
Chiar de drumul e amar,
Cât există-n noi iubire
Mai există și un har.

Într-o lume rea și rece
Poți fi tu o lumină,
Aprinzând în alte inimi
Dragostea ce nu se-nchină.