La umbra aripilor Tale
Îmi odihnesc din nou durerea
Și vad tot focul din altare
Cum arde negura și fierea.

Îmi plec genunchii cu sfială
Și îmi ridic spre Cer privirea.
Când știu... și n-am vreo îndoială,
Că Tu-mi dai pacea, mântuirea!

Prin neguri nu mai calc cu teamă;
Candela Ta mă însoțește!
Un nor mă apără de arșiți,
Când duhul rău mă prigonește.
~&,"&~

Sunt doar o boare, însă Domnul
Mă ține-n brațul Lui puternic!
Și-l chem când simt că n-am speranță,
Să-mi fie Tată bun și sfetnic!