Mai râdem câteodată …

Mai râdem câteodată, când Domnul ne Zâmbeşte!
Mai căpătăm Iubire prin Razele Cereşti!
Ne amintim de Viaţă când Traiul ne prieşte
Și ne-Alinăm un Suflet cu Versuri Creştineşti,

Știind că Mântuirea nu e aşa departe
Pe cât crezut-am, iată, în grijile de-o zi!
De Raiul Veşniciei, nimic nu ne desparte,
Și mai uităm oleacă de rău şi de prostii,

De apăsări, insulte şi de-ale lor păcate
Ce-apar în Traiul Firii când nu ne mai gândim,
Noi reuşind cu râvnă să alungăm în spate
Necazurile aspre ce-avem de când ne ştim!