A fost o perioadă din viața mea în care totul părea că se prăbușește. Totul a început când am avut piciorul în ghips. Pentru mulți poate părea un lucru mic, dar pentru mine acea perioadă a devenit una dintre cele mai grele din viața mea. Odată cu imobilizarea a venit și izolarea. Nu mai puteam face lucrurile obișnuite, nu mai aveam aceeași libertate, iar încet-încet liniștea din jurul meu s-a transformat în singurătate. În acea singurătate a început să se strecoare depresia. Gândurile deveneau tot mai apăsătoare, iar sufletul meu era tot mai apăsat. Simțeam că mă afund într-un întuneric din care nu mai vedeam ieșirea. Au fost momente în care durerea din interior era atât de mare încât am început să mă rănesc. M-am tăiat. Au fost clipe în care am încercat să-mi iau viața. Uneori chiar mă înjunghiam. Când privesc înapoi la acea perioadă, sincer, mă mir că mai trăiesc. Dar tocmai în acele momente, când eu eram pierdută, Dumnezeu nu m-a părăsit. Chiar și atunci când eu nu mai vedeam niciun sens în viață, Dumnezeu încă avea un plan pentru mine. Chiar și atunci când eu mă distrugeam singură, El continua să mă țină în viață. Privind înapoi, îmi dau seama că fiecare zi în care am mai respirat a fost harul Lui. Dumnezeu m-a păzit atunci când eu nu mai aveam grijă de mine. M-a ținut în viață atunci când eu nu mai voiam să trăiesc. M-a ridicat atunci când eu eram căzută. Încet, Dumnezeu a început să lucreze în inima mea. A început să-mi arate că viața mea are valoare. Că eu nu sunt singură. Că, chiar dacă oamenii nu văd durerea din sufletul meu, El o vede și nu rămâne indiferent. Am înțeles că viața mea este un dar de la Dumnezeu și că El nu m-a lăsat să mor pentru că încă are un scop cu mine. În locul unde eu am văzut doar întuneric, Dumnezeu a început să aprindă lumină. În locul unde eu credeam că totul s-a terminat, El a început să scrie o nouă pagină din viața mea. Astăzi știu că faptul că sunt încă aici nu este o întâmplare. Este harul lui Dumnezeu. Dacă Dumnezeu m-a ridicat pe mine dintr-o astfel de groapă, poate ridica pe oricine. El nu abandonează inimile zdrobite. El vindecă rănile sufletului și dă speranță celor care cred că nu mai au niciuna. Viața mea este o mărturie că Dumnezeu poate transforma cea mai mare durere într-o poveste a harului Său. Și pentru asta, toată slava Îi aparține Lui.