Eram legat în lanţuri de robie,
Într-un noian de multă frământare,
Credeam că poate-i vremea prea târzie
Ca să mai pot primi din nou iertare.

Dar când eram la capătul puterii
Mântuitorul mi-a vorbit şi mie,
El a răspuns la strigătul durerii
Şi m-a-ntrebat: “Ce faci aici, Ilie?”

În clipa-aceea am simţit Iubirea
Ce mă chema pe nume ca un frate...
Ah, cât mi-a fost de greu să-I văd privirea
Cea plină de alin şi bunătate...

În faţa mea stătea chiar Salvatorul,
Cel ce-a venit s-aducă-n lume Harul.
Era Isus Hristos, Mântuitorul,
Ce-a suferit în locul meu Calvarul.

Lui datorez întreaga-mi existenţă
Şi-I voi sluji mereu plin de credinţă,
Voi sta mereu în sfânta Lui prezență
În pace, curăţie şi-umilinţă!