Vino la poporul Tău,
Care te așteaptă să te înduri mereu,
La poporul acesta însetat,
După Tine cu adevărat.

Vino Doamne și nu mai zăbovi,
Poporul are nevoie prezent să fii,
Tu vezi din înălțimea Ta,
Starea poporului acuma.

Tu vezi căci poporul a înghețat,
Și nu mai urmează poruncile ca odat',
Parca a uitat de tine,
Poporul pregătit pentru veșnicie.

Parcă cu totul s-a dus,
Și nu mai este sensibil la ce Tu ai spus,
O, Dumnezeule mare,
Vino Tu din splendoare.

Vino cu puterea Ta,
Doamne la popor acuma,
Trezește-l încă o dată,
Căci poporul cu totul îngheață.

Numai Tu mai poți face ceva,
Ca poporul să se trezească acuma,
Numai Duhul Sfânt îl mai poate sensibiliza,
Doamne la puterea Ta.

Vino la poporul Tău îndată,
Care are nevoie de Tine Sfinte Tată,
O, Doamne nu mai întârzia,
Poporul are nevoie de prezența Ta.

Poate căci e un timp de adormire,
Peste poporul pregătit de veșnicie,
Poate un timp Dumnezeu a lăsat,
Să îl căutăm cu adevărat.

O, Doamne Tu vezi starea de față,
În care poporul se află,
Tu vezi căci nu e pregătit,
Pentru a fi răpit.

Tu vezi căci păcatul îl apasă,
Și tot mai mult de Tine îl departă,
O, Doamne numai Tu mai poți face ceva,
Cu poporul acesta.

Totuși e poporul Tău răscumpărat,
Întoarce-te la el cu drag,
Adu-ți aminte căci Fiul Tău a murit,
Pentru popor să fie mântuit.

Dumnezeule mare,
Mai vino Tu din splendoare,
Și mai trezește încă o dată,
Poporul care doarme în noaptea neagră.

Mai strigă prin Duhul Sfânt Părinte,
Ca poporul să ia aminte,
Să se întoarcă numaidecât,
La Tine până nu e prea târziu.

De aceia adu-ți aminte și poporul nu îl lăsa,
El are mare nevoie de Tine acuma,
Este adevărat căci nu a ascultat,
De poruncile pe care Tu le-ai lăsat.

Parcă poporul Tău,
Nu te mai recunoaște ca Dumnezeu,
Parcă propriul dumnezeu a făcut,
Așa cum îi place lui acum.

Trist unde s-a ajuns,
Dar acesta este adevărul acuma,
Poporul nu este pregătit,
Pentru a fi de Tine răpit.

Când este atâta idolatrie,
În poporul gătit pentru mântuire,
Ba mai mult lumea cu totul a cuprins,
Poporul care trebuie mântuit.

Ce vei răpi Tu oare,
Atuncea la marea sărbătoare,
După ce o să vină Fiul Tău,
După un popor idolatru mereu.

După un popor care nu mai ascultă,
De Sfânta Scriptură,
Asta vei găsi Tu Doamne,
Când vei veni de dincolo de soare.

Un popor prăbușit în păcat,
Un popor care a întors spatele la ce Tu ai lăsat,
Tu însuți vezi Dumnezeule mare,
Starea în care e poporul sub soare.

Ce mai este de făcut,
Când atâta de puțin mai este acuma,
Și va începe îndată,
Sărbătoarea aleasă.

Ce mai este de făcut,
Cu un asemenea popor acuma,
Căci de atâtea ori Tu ai vorbit,
Și poporul e adormit.

Ce se mai poate face în continuare,
Poporul să se trezească sub soare,
Să se pocăiască cu adevărat,
Dacă vrea Raiul cu Tine Cel minunat.

Să se țină de Cuvântul Tău,
Și să se întoarcă de pe drumul său,
Asta trebuie făcut,
Să aibă parte cu Tine în cer sus.

Căci dacă nu se va întoarce,
Greu va fi aici sub soare,
Oh Doamne ce oare tu vei lua,
La marea întoarcere a Ta...

Amin