Ne-mbată mândria, ne credem puternici,
Uităm că suntem doar abur, vremelnici.
Devorăm azi valoarea, care mâine-i gunoi
În timp ce înăuntru suntem sterpi si goi.

Pe acest pământ, trăim doar un orgoliu,
Sacrificând iluzii, sufletu-i mort, în doliu.
O viață de turmă cu ochii închiși, fără scop.
Suflete infectate cu-al dorințelor potop...

Împlinire există, ne-o spune chiar natura
În cartea ce schimbă gandirea: Scriptura!
Ea desparte sufletul și mintea și ne-nvață
Cum să pășim pe-o Cale cu Adevăr și Viață.
Adevărata viață, plină de sens și iubire,
De pace, de Har, de cer, de blândă fire.
Trăind și pentru alții, trăim cu Hristos,
Atinși! Și tot ce El atinge, El face frumos.

Când inima-ți va tace, aceasta nu-i sfârșit!
Ci un prag nou către viață, etern, infinit.
Căci trupul dispare, dar sufletul zboară
Spre sursa Luminii, a Lui cerească țară.

Căci acolo-i frumusețea ce este promisă
Ce ochiul n-o știe, nici gândul n-a spus,
Și taina aceasta nu e să-o-nțelegem.
Ci doar să o credem, când incă-i ascuns.