Cu Tine, Doamne,

Cu Tine, Doamne, am fost prima oară dus
În casa Tatălui, al satului sfânt și iubit locaș,
Luând sfânta lumină, un nume falnic mi s-a pus
Socotit fiind al bunilor și străbunilor mei urmaș

Cu Tine, Doamne, am început al meu drum,
Spre locuri necunoscute și îndepărtate zări
Cu primul pas și cu prima mea umblare
Au început ale vieții mele primele încercări

Cu Tine, Doamne, stând la ceasul serii cel bun
Am trăit visul dulce al fericitei copilării
Ascultând la gura sobei basmul cel străbun
Sau zburdâd voios pe ale satului câmpii

Cu Tine, Doamne, am început primul meu orar
În templul satului cel mare, în bătrâna școală
Încercând descifrarea primului abecedar
Am învățat să scriu și să citesc prima oară.

Cu Tine, Doamne, am urmat ani de sârguință,
Pe multe bănci și multe școli coatele mi le-am ros
Pentru a dobândi cunoaștere și cât mai multă știință
Pentru mine, pentru bine și al oamenilor folos

Cu Tine, Doamne, am lucrat mult și greu
Cu credință, iubire și cu multă dăruire
Făcând bun și prețuitor tot lucrul meu
Spre a semenilor folosință și a Ta mărire.

Cu Tine, Doamne, multe punți am trecut
Am trăit cele bune și de rele am scăpat
Pe calea ce dură a vieții cu Tine am umblat
Purtându-Te în gând mereu Te-am binecuvântat.

Cu Tine, Doamne, sunt mereu în tot drumul cel apuc
Acum când zilele mele au ajuns la al vieții apus
Când anii zboară și clipele tot mai repede se duc
Pasul e tot mai mic și nimic nu-mi mai este supus.

Cu Tine, Doamne, am fost mereu, sunt și am rămas
Alături de cei dragi, iubiți și apropiați de mine,
Așteptând împăcat și liniștit în toate ziua și bunul ceas,
În care să mă chemi, Doamne, să pot veni la Tine.
12.03. 2026