Gustând a părtăşiei armonie,
Cu Tine, Domnul meu Măreţ şi Sfânt,
Din necuprinsa vieţii bogăţie
Ce o găsesc în Sfântul Tău Cuvânt,

M-apropii tot mai mult fără-ndoială,
De Tine, preamărind Iubirea-Ţi mare,
Simţind cum îngerii din ceruri dau năvală
Să mă păzească-n vremuri de-ncercare.

Şi mă încred Isuse doar în Tine,
Căci fără Tine sunt nimic în lume,
În ceasul greu când grea ispita vine
Eu chem în ajutor doar al Tău Nume.

Dar cine nu Te-a cunoscut în viaţă
Și nu a îmbrăcat umila-Ţi Haină,
Nu poate înţelege ce măreaţă
E Golgota şi-a Mântuirii Taină.

Nu... Nu va înţelege niciodată
Ce este bunătatea, pacea şi blândețea,
Dreptatea şi conştiinţa nepătată
Ce dă trăirii-n lume frumuseţea.

Dorința mea Îţi este cunoscută
Şi gândul ce mă poartă necurmat,
De a avea evlavie neprefăcută
Şi-n Faţa Ta un cuget ne-ntinat.

Eu vreau să urc înspre desăvârşire
Pe a Iubirii scară minunată,
Dar fără umilinţă şi iubire
Nu voi ajunge-acolo niciodată.

De-aceea Doamne, chem a Ta-ndurare
Ce îmi deschide uşa către Tine,
În bucurii şi-n vremuri de-ncercare
Vreau să-Ţi simţesc Prezenţa lângă mine...