Calea lumii pare-adesea
Multora că-i cea mai dreaptă.
Dar nu are nici o oază.
Și la urmă, văd cu groază
Ce osândă îi așteaptă
Pentru gând, vorbă și faptă.

Calea Domnului le pare
Că-i o cale chinuită.
Dar la urmă au să vadă
Ce nu pot acum să creadă,
Cu ce slavă-i răsplătită
Calea Crucii mult hulită.

Viața fără de credință,
Iarba fără rădăcină
Poate-oricând fi spulberată,
Aruncată și uscată
De-orice vântișor ce vine
Peste-a Domnului grădină.

A fi credincios înseamnă
Ca și când vâslești în sus.
Dacă te oprești din luptă
Biruit de vreo ispită,
Cazi în urmă și te-ai dus,
Nu mai ajungi la Isus.

Dacă te-ngrozești de noaptea
Și păcatul unde-ai stat,
Mergi ’nainte, luptă, rabdă!
Domnul îți va da izbândă.
Și-ai s-ajungi încununat
De Dumnezeul Preaînalt.
Amin.
(Duminică, 11 Octombrie 2020)