Nu are cerul stele ce-și dau lumină lor
Nici soare ce căldura nu-și împarte,
La fel și orice om făcut de Creator
Este menit sa ardă cu o flacără aparte.

Ființa noastră întreagă e tainic modelată
Nu am ales să ardem, așa am fost zidiți;
Și fiecare suflet viu e-o flacără-ntrupată.
Unii vulcani in flăcări, alții tăciuni mocniți.

Nu-i flacără în lume ce n-are rost să ardă,
Nu-i viață care este doar fum și licărire
Și mulți au o lumină cât face o petardă8
Uitând că focu-i viață și nu doar mistuire.

De-aceea, suflet drag, aprinde-te curat,
Nu arde pentru tine, dă-i celui ce-ți cere.
Căci focul celui ce pe alții a luminat
Va continua să ardă si după Înviere.