E greu sā rabzi, sā suferi în tācere
Când cerul stā închis în fata ta
Și nu mai este nici o mângâiere
Iar duhul nu mai are nici putere
Să se înalțe în prezența Sa

E greu să vezi cum râuri de îndoială
Se năpustesc în viața celui care,
A fost cândva pe culmi de biruință
Când a avut în viața lui credință
Că ar putea să umble și pe mare

Dar a venit și vremea încercării
Când marea a urlat învolburată
S-a dus orice speranță de salvare
Dar Dumnezeu cu mare îndurare
S-a aplecat din ape să ne scoată

Și atunci când valurile încercării
Ar vrea ca să lovească în casa ta
Noi să privim la Domnul îndurării
La cel ce Stăpânește valul mării
Să alergăm la bunătatea Sa

Cu mâna Lui cea plină de îndurare
Ne-a ridicat din groapa cea adâncă
Ne-a pus pe minunata Lui cărare
A pus în gura noastră o cântare
Ca să rămânem neclintiți pe Stâncă