În Faţa Ta, o Tată Sfinte,
Smeriţi fiinţa ne-o plecăm,
Dorind ca în mijlocul nostru
Prezenţa Ta s-o implorăm.

Dorim să ştim că tot ce facem
E numai după Voia-Ţi Sfântă,
Și orice pas al vieţii noastre,
Prezenţa Ta-l binecuvântă.

Ne-nsufleţită e lucrarea
Ce noi o facem pe pământ,
De n-avem binecuvântarea
Ce-o dăruieşti prin Duhul Sfânt.

Ne curăţeşte de mândrie,
Când duhul îngâmfării vine
Şi ne-ar împiedica vreodată
Să-Ţi dăm slava ce se cuvine.

Noi suntem doar unelte slabe
Lăsate doar în Mâna Ta,
Zadarnică e truda noastră,
De n-o vei binecuvânta.

Priveşte-ne dar, neputinţa
Şi-n Mila Ta nespus de mare,
Peste lucrarea mâinii noastre
Revarsă binecuvântare!