Stropul de rouă

Un strop de rouă-n dimineață,
Să curgă pe a mea față!
Răcorește-mi sufletul zdrobit,
Dă alinare trupului obosit!
Picurul de roua cerească
Să-nvioreze ființa-mi toată.
Lasă-mi soarele bucuriei
Să pătrundă-n zăbrelele durerii!
Renaște-n mine livada nouă,
Curăță-mi lutul de zgură!

Desțelenește-mă de vreji și spini,
Liberează-mi inima de scai, ciulini,
Căci au uscat tot ce a fost verde.
Ochiul Tău, sigur vede...
Revarsă ploaia binecuvântată
Să ude dorința însetată!
Pentru Tine-i pregătit rodul meu,
Cules pe drumul greu.
Lasă-mi dimineți cu soare,
Al zorilor senin și boare...

Amurgul serii liniștite,
Ascultă-mi a inimii tânguire!
Vasul meu, Doamne-i ciobit,
De multe încercări, lovit.
Înviorează-l Doamne, iară,
Vasul Tău de odinioară,
Curățat în cuptorul încercării
În mers către stânca salvării.
Lasă-mi zilele liniștite,
Alinare în serile triste.

Brodează-mi zilele cu pace,
Nopțile târzii cu stele-astre.
Să ne întâlnim pe colț de lună,
Noi doi, mână în mână.
Eu să-Ți povestesc ale mele dureri,
Tu să-mi vorbești de veșnicii.
Când Doamne, vei veni,
Găsi-vei creștinii, candele vii?
Eu Te voi aștepta lângă izvor,
Veșmântul ales, pregătită de zbor.

Coboară, Mire minunat,
Mireasa Ta Te așteaptă
Să plece cu Tine în veșnicii,
Către eterne bucurii.
Ce vis frumos avem în vale
Printre dureri, lacrimi și jale,
Că vom ajunge acolo, sus,
Lângă Dumnezeu, Tatăl și Fiul Iisus,
Să uităm pământul blestemat
Și tot ce aici, am îndurat.


Toma Coca, Alghero/12/03/2026