Sub steagul crucii azi să stăm, când lupta este mare,
În Domnul ancorați mereu, sub stele mii... sub soare,
Căci fără El nu vom avea, pe cale izbăvire,
Căci biruința poate fi, la cruce... lângă Mire.

Ostași îngenuncheați să fim, cu arme ce-s divine,
Răbdarea poate alunga, durerea din suspine,
Iubirea poate nimici, și ura și mânia,
Ea calea îți va arăta, ca să cunoști vecia.

Cu ochii pironiți în sus, să înălțăm cântarea,
Ce poate coborâ de sus, pe aripi îndurarea,
Armura dragostei cerești, s-o îmbrăcăm îndată,
Pe calea-ngust-o vom găsi, nu este pe cea lată.

Să nu-ațipim în vremi ce vin, să fim doar treji sub cruce,
Acolo hrană vom găsi, lumină la răscruce,
Izvor de ape ce sunt vii, a Sale răni revarsă,
Pe cei din ele care beau, vre-o dată nu îi lasă.

Sub aripa ce și-a întins, mereu e primăvară,
Sub ea de stăm vom fi păziți, de pietre și ocară,
Cu inimi dăruite Lui, primi-vom răsplătire,
O inimă plină de El, e drum spre nemurire.

Și mila armă poate fi, e dar de mijlocire,
Pentru dușmani să ne rugăm, mereu plini de iubire,
Și bucuria în necaz, aduce biruință,
Să fim dar bucuroși... la El, sunt toate cu putință.

Doar să luptăm noi zi de zi, luptând primim cununa,
Oriunde pe pământ vom fi, să fim cu Domnul una,
Cu dragostea în foc încins, nu vom pieri pe cale,
Cu ea mereu vom birui, puterea ei e mare.

Sub steagul crucii de vom sta, nu vom cădea vre-o dată,
Acolo vom avea mereu, o luptă câștigată,
Acolo-nfrângeri nu vor fi, la poala crucii Sale,
Biruitori vom fi mereu, sub cruce... nu e vale.
Amin