Sărută-mi rănile Isuse,
Căci doar iubirea Ta-r putea,
Să vindece deplin durerea,
Ce mă apasă căci e grea.

Cu ploaia harului din ceruri,
Să uzi pustiul ce-oi călca,
Din inimă să-nalț cântarea,
Care te poate lăuda.

Cu mâna Ta să rupi zăvorul,
Legat de glasul unui vânt,
Ce-apleacă Doamne-a mea privire,
Sub grea povară, spre pământ.

Să pot zbura până la capăt,
De harul Tău eliberat,
Cu aripi sfinte, nevăzute,
Ce dar măreț, ce minunat.

Atinge-mi inima Stăpăne,
Să bată ea neâncetat,
Doar pentru Tine căci Tu Doamne,
Putere sfântă-n dar i-ai dat.

Cu bucuria mântuirii,
Să-mbraci ființa-mi pe pământ,
Să aibă numai fericire,
Când obosește alergând.

Sărută-mi rana cu lumină,
Doar urma Ta să pot vedea,
Când viața nu-mi va fi senină,
Când tulburări vor apărea.

Fii vindecarea mea deplină,
Să nu rămână-n urma lor,
Decât dorința mea de Tine,
Și-n piept arzând de cer un dor.

Din glasul Tău dă-mi ascultarea,
Să fiu cum Tu dorești să fiu,
Când soarele va fi pe ceruri,
Sau stelele în ceas târziu.

Să nu mă-ndepărtez o clipă,
De umbra harului ceresc,
Sub el să-mi ții într-una pasul,
În harul Tău... eu odihnesc.

Atinge-mă cu-a Ta iubire,
Înveselește-mă mereu,
Să nu cuprind o deznădejde,
Când drumul va fi iarăși greu.

Iubirea vreau să-mi fie rodul,
Și urma cea din urma mea,
Să se hrănească obositul,
Ce va păși pe urma Ta.
Amin