Să-mi fii aș vrea Isuse,
Lumina cea din stele,
Ce mă conduce-n noapte,
Și-n vremurile grele,
Să-mi fii izvor de apă,
Pe drumul din pustie,
E singurul ce duce,
Spre marea veșnicie.

Să-mi fii în vremi din urmă,
Un adăpost în toate,
Și să mă ții Isuse,
Mereu de Tine-aproape,
Zăduful când va arde,
Doar Tu să-mi răcorești,
Ființa-mi ce aleargă,
Spre slavile cerești.

Să-mi fii o alinare,
Mulțimea când lovește,
Atunci... în încercare,
Când ea mă părăsește,
Nu vreau ca să fiu singur,
Cu Tine eu aș vrea,
Să urc întotdeauna,
Spre-Mpărăția Ta.

Să-mi fii un foc fierbinte,
De dragoste divină,
Să nu mă amăgească,
Puterea cea straină,
Să nu am nici-o teamă,
Oricât ea ar urla,
Să cred că ești cu mine,
Că ești de partea mea.

Să-mi fii doar Tu vreau calea,
Pe care voi putea,
Să urc doar prin credință,
Când calea este grea,
Cu Tine doar de mână,
Puternic eu voi fi,
Mereu numai cu Tine,
În lupt-oi birui.

Să-mi fii Isuse dorul,
Ce nu poate fi stins,
Cu dor aprins de ceruri,
Eu nu pot fi învins,
Cu gândul doar la Tine,
Să fiu aș vrea mereu,
Să trec cu biruință,
Un drum ce este greu.
Amin