Cu greu urc drumul crucii,
E-atât de-anevoios,
Pe el simt suferința,
Purtată de Hristos,
Simt bicele rigide,
Ce lasă-n urma lor,
Doar răni și multe clipe,
Și nopți fierbinți ce dor.

Cu greu îmi port și crucea,
Sub lacrimi și sudori,
Dar nu o las căci este,
O cruce cu valori,
În ea e mântuirea,
În ea e Dumnezeu,
E calea către ceruri,
S-o duc aș vrea mereu.

Cu greu duc și povara,
Apăsătoare-i ea,
Eu singur niciodată,
S-o duc nu aș putea,
Cu mine este Domnul,
Să nu mă tem mi-a spus,
Privind întotdeauna,
Spre Patria de sus.

Cu greu alerg prin viață,
Cu greu avânt îmi iau,
Cu aripi ce-s rănite,
Eu înapoi nu dau,
E lupt-atât de mare,
E uneori prea grea,
Port arma biruinței,
Ca să nu cad în ea.

Cu greu vâslesc pe ape,
Ce vor a mă-nghiți,
Sub valurile mării,
Nu pot a rătăci,
La cârmă este Domnul,
Vâslește-n locul meu,
Așa este iubirea,
Ce-o are Dumnezeu.

El greul meu îl poartă,
Să mântuiască vrea,
Ființa mea plăpândă,
Când lupta este grea,
El este-a mea salvare,
Îmi este ajutor,
Pe drumul greu din viață,
Să urc... să nu cobor.
Amin