Tu ești iubirea mea dintâi,
Căci toate-s trecătoare,
Mă înfășori cu raze vii,
Căci dragostea ți-e mare.

Căldura Ta o simt mereu,
De mine nu-i departe,
Atunci când drumul este greu,
Te simt Isus aproape.

Îmi mângâi inima cu dor,
Să nu mă sting sub stele,
Îmi dai și aripi ca să zbor,
În vremurile grele.

Cu Tine-n gând eu mă avânt,
Dorința mea e mare,
Sa te-ntâlnesc când vei veni,
În zi de sărbătoare.

Îmi dai lumină-n nopți fierbinți,
Sa nu gust rătăcirea,
M-ai înviat prin Duhul sfânt,
Ca să-ți cunosc iubirea.

Cu haina albă îmbrăcat,
Sunt chiar când trec prin vale,
Prin ea biruitor pășesc,
Căci Tu ești îndurare.

Îmi ești alin când prigonit,
Și eu sunt de mulțime,
Tu temelia mi-ai zidit,
Să nu fiu de rușine.

Nu poate nimeni a-mi clinti,
Credința-n mine vie,
Nu mă usuc-al vremii jar,
Izvor ești Tu-n pustie.

Alungi din pieptul meu un gol,
Puteri îmi dai pe cale,
Grăbit să fie pasul meu,
Atunci când merg agale.

Fierbinte dragostea păstrez,
Căci focul ei mă-nvie,
Să pot ca să privesc mereu,
Spre Tine veșnicie.
Amin