Alungă-ntristarea din inima ta,
Și lasă mereu bucuria,
S-aștearnă o cale spre Țara de sus,
Te-așteaptă în cer veșnicia.

Alung-apăsarea ce vrea sa îți dea,
Amarul ce-aduce suspine,
Să-ți dea hrana ei niciodat n-o lăsa,
Nu știe suspinul s-aline.

Alungă durerea ce-adună iar nori,
Să nu vezi lumină divină,
Căci rană o vindecă Domnul Hristos,
Cu El... vremea grea e senină.

Alungă suspinul chiar dacă e greu,
Chiar dacă ți-e pasul prin vale,
De mână te ține un viu Dumnezeu,
Chiar dacă ți-e mersul agale.

Alungă-ndoiala, credinț-ai primit,
Nu fi ca o frunză uscată,
De vânt prin pustiul ce nu e milos,
Spre-adâncul de noapte purtată.

Alungă și gândul ce vrea să îți dea,
Acea frământare străină,
Cuprinde iubirea ce-o haină ți-a dat,
E calea spre slava divină.

Curat să rămâi când o lume ce-i rea,
Coboară pe drum spre pierzare,
Dar tu nici-o clipă de El nu uita,
Spre tine-a privit cu-ndurare.

Alungă tot răul ce-ți poate opri,
Ființa când greul apasă,
Plăcut fii în toate să poți fi primit,
La nunta cea mare... acasă.
Amin