Ne aplecăm cu umilinţă
În faţa Harului Tău mare,
Şi-Ţi mulţumim cu-ntreaga fiinţă
Că ne-ai dat binecuvântare.

Ne-ai întărit în încercare
Când ne-ar fi nimicit furtuna,
Și mâna Ta, o Doamne mare,
A fost cu noi întotdeauna.

Căci noi am semănat sămânţa
După puterea omenească,
Şi-apoi văzându-ne credinţa,
Tu Doamne, ai făcut să crească.

Noi ştim că orișicând lucrarea
Ce noi o facem pentru Tine,
Aşteaptă binecuvântarea
Ce numai de la Tine vine.

Şi-atunci, ca nişte robi netrebnici
Ce s-au trudit o zi în soare,
Vedem cât suntem de nevrednici
În Faţa Ta, o, Doamne Mare.

Căci după ce-am făcut, o Tată,
Tot ce ne stă nouă-n putere,
Noi ştim căci n-am făcut vreodată
Nimic mai mult decât se cere.