Casa mea, divin plai

Casa mea, divin plai,
Vise-n ploi, în lunci și văi.
Izvoare zglobii curg la vale,
Curcubeu leagă cer de mare.
Paradis, sfântă grădină,
Unde veșnic e lumină,
Rai minunat, albastră zare,
Unde-i veșnic sărbătoare.

Tronul divin, falnic, înalt,
Pe el Domnul așezat.
De sub tron curge-n tăcere
Izvor cu apă vie și mângâiere.
Din el vreau să beau, Iisuse,
Când la Tine voi ajunge,
Umil la picioarele sfinte
Să-Ți dau darul de mulțumire.

Să sărut semnele de piroane,
Rănile din coaste, mâini, picioare.
Vreau să beau din apa vie,
Vreau cu Tine o veșnicie.
În apa mării de cristal
Fața obosită să mi-o spăl,
Să Te slăvesc neîncetat,
Doamne, mereu m-ai vegheat.

Pe malul râului cristalin,
Falnic, măreț, pomul divin,
Fructele, roade alese.
Vreau Doamne, să gust din ele,
Acolo vreau să ajung odată.
Cu munți falnici, numai lumină,
Fără durere, doar bucurie.
Strajă, piscul cu piatra străvezie.

În codru frunzele să șoptească,
Să-ngâne cântarea mea aleasă.
Pe ramuri note de călător,
Mugurii mei verzi, plini de dor.
Prin anotimpul trecător,
Urcând calvarul vieții, către nor,
Spre casa mea, scump Paradis,
Unde nu-i durere, nici plâns.


Alghero/05/03/2026