Ce râuri repezi șerpuiesc,
La poale de coline,
Iar peste unde, poposesc
Cocori cu aripi fine.

Mestecenii, cu ramuri vii,
Se-nvârt după lumină,
Și câmpu-i nins de păpădii
Cu haina lor divină

Prin verde viu de lan mănos,
Îmbujorat de soare,
Se-aude-un cântecel voios
Ce-încântă și nu doare.

Foșnesc prin lanul de smarald
Petale 'mbujorate.
Cicori cu cu haine vineții
Și fețele mirate. .

Potecile se împletesc
Cu murmur de izvoare,
Desferecând, din sumbrul lut,
Tăcutele zăvoare.

Atâta pace-i pe pământ,
Când primăvara vine
Cu susuru-i duios și blând
Reverberând suspine.

Ca un copil, privesc spre Cer,
Mă contopesc cu zorii.
Și curge-n mine Harul Lui
Ce-alungă-n grabă norii.